Comparația educatorului cu un grădinar este veche și banală, însă adevărul cuprins întrânsa este tânăr și nou” o spune profesorul de pedagogie I. Drăgan, în cartea sa Dușmanul nostru, copilul (Cultura Românească, 1929).
„Grădinarul ascultă zvonul ce se desface din ființa brazdelor lui, se pleacă și ascultă păsul fiecărui favorit. El îi cunoaște pe nume, pe fiecare. El nu le cere nimic de cât doar atât, ca fiecare să crească cât mai frumos și mai deplin conform tipului și firii sale. Orice grădinar ar considera ca o nebunie să defaime trandafirul, pentru că n’a fost în stare să producă flori de crin.”
Odată cu inaugurarea Minitremu (Un)Learning Center, am amenajat pe balcon un mic sanctuar botanic, împreună cu Bogdan Isopescu, Alex Ciobotă și Ciprian Homorodean. Conceptul din spatele acestui proiect a fost de creare a unui microclimat colaborativ în care fiecare plantă contribuie la creșterea și bunăstarea celorlalte, și simultan a unui spațiu pentru a observa complexitatea socio-biologică în care plantele co-există.
Preocuparea față de plante și de conviețuirea interspecii apare în practica asociației încă de la primele ediții ale taberei Minitremu Art Camp. În cea de a doua ediție, Anca Benera și Arnold Estefan au propus atelierul Herbarbarium, sub forma unui exercițiu speculativ de investigație botanică, pornind de la normele legislative europene privind eradicarea speciilor alogene. Participantele taberei au identificat intuitiv plante cu aspect „străin”, le-au presat într-un ierbar și le-au atribuit origini, descrieri și uzuri fictive, rezultatele fiind interpretate de botanistul Macalik Ernő.
Într-o altă ediție, Raluca Voinea și Eduard Constantin au propus atelierul Marte verde, un exercițiu de imaginare colectivă a unor scenarii de supraviețuire în fața colapsului climatic. O echipă a elaborat soluții de viață pe un Pământ inospitalier, iar cealaltă pe Marte. Atelierul a conținut prezentări despre specii dispărute, despre alternativele propuse de Grădina Tranzit, și a culminat cu realizarea unui adăpost / refugiu comun, ce a arătat că supraviețuirea este posibilă doar colectiv și prin cooperare.
Cea de-a 8-a ediție a taberei, a fost inaugurată de expoziția Acum, imboldul e să trăim! ce a adus împreună mai multe practici de regenerare ecologică, alături de diverse forme de organizare comunitară: de la circuite alimentare alternative sau de guvernanță locală, la modele rurale și urbane de conviețuire în contextul crizei climatice. Expoziția a fost găzduită de Pavilionul din Parcul Copiilor, și a constituit laitmotivul taberei, fiind activată de artiștii invitați prin mai multe ateliere.
Grădina Minitremu este o continuare a acestor explorări și o formă de depășire a unui „plant blindness” de care suferă orașele contemporane, în care comportamentele complexe pe care plantele le posedă sunt adesea reduse la termeni simpliști precum – plantă de interior, ornamentală sau legumă. (Beyond Plant Blindness, The Green Box, Berlin 2020).
Plantele companion se susțin reciproc, atrag insectele benefice și participă la crearea unor condiții pentru creșterea celorlalte. Viața se susține prin diversitate și interdependență.
În prezent, grădina Minitremu se extinde la GreenFeel Timișoara.
#heterotopie #dezvoltare colectivă.
